Prietenie pe muchie de cuțit

   Lăsați-mă să evadez nu mai pot dar nici nu mai vreau să suport toate prostiile și tîmpeniile voastre, prietenia știu și eu foarte bine  e doar între 2 oameni, maxim 3, nu cu tot satul. Ceea ce numiți voi prietenie e doar o întruchipare a ei. Căci săracii mei "prieteni" le e frică să nu cumva să se certe cu ai mei dușmani, mai slăbiți-mă vă rog! Nu am nevoie de așa oameni lingușitori și prefăcatori.
   Prietenul adevărat înseamnă: Dușmanii mei sunt și ai lui, și invers desigur, lacrimile sunt ale noastre, iubirea o are fiecare în parte. În cazul în care toate cele enumerate mai sus se întîmplă pe dos ai parte de un dușman "de calitate" și trebuie să te păzești mai aprig de el decît totă lumea luată la un loc.
   -Nu cumva să-l lași să rîdă pe la spate, ori rîdeți și glumiți împreună ori îi dai cu piciorul, nu-ți fie frică  ca el cît frunză și iarbă, se mai găsesc nu-ți fă griji ;)

Cite bordeie atitea obiceie.

      Deja De 70 de ani exista aceasta zi si este semnificativa pentru toti studentii din lume, deoarece oficial se numeste Ziua Internationala a Studentilor care este sarbatorita astazi pe 17 noiembrie.

      Si cum ne este dat noua moldovenilor sa fim fiecare cu bordeiul lui si sa avem cam atit de multe si obiceiuri, exact asa se intimpla si la aceasta sarbatoare, fiecare cum il duce capul, care in oras la pizza cu colegii de grupa, care seara in club, care in genere doarme si nu are nici o treaba, care chiulesc de la ore, unii au plecat acasa la tara  inca de ieri, unii sunt la universitate dar nu au chef de nimic, unii nu-si vad capul de treaba, deci care mai de care.
      Si tot asa am hotarit  eu cu prietenele mele de la facultate ce sa facem astazi daca tot este o zi importanta pentru noi sa nu mai repetam ziua respectiva ca anul trecut, pe la pizza, apoi prin club si la final la ora 02:00 sa ne pomenim acasa la una din noi tot ne tinem de petrcere, iar a doua zi la facultate  nici sa nu venim, deci iata ca anul asta am hotarit sa fim cuminti sa mergem la un suc iar mai apoi pe la casele cui ne are, sa parasim orasul macar si pentru 3 zile, sa mergem acasa la tara, ca tare ne ajuns pina in git capitala asta de la 1 septembrie.
      Desigur ca a fost tare greu sa gasim un loc liber intr-una din cafenele, deoarece majoritatea erau arhipline, "saracutii comercianti"! Intr-un final am gasit un loc si pentru noi, am mai stat la sfaturi exact ca pe vremuri, acele vremuri find in indepartatul anul trecut, in care am facut atitea sotii, de care cred ca ne vom aminti cu placere in toamna vietii.
       De la inceput ne parea rau ca nu am fost prezente la concertul din seara aia din Piata Marii Adunari Nationale, caci se anunta unul super-tare, dar cum am revenit la Chisinau nea povestit o colega de a noastra, Tatiana, cum a fost  " Doamne,  a fost asa de frig am stat cam o ora si apoi am plecat,  brrrr, lasati-ma chiar nu mai vreau sa-mi aduc aminte". Deci mult mai bine a fost acasa, atit de multi prieteni din copilarie am vazut si de care mi-a fost atit de dor.

In Piata Marii Adunari Nationale exact ca la piata centrala.

              Este deja noapte afara, orasul sa linistit, traficul a incetinit, cei drept doar in suburbiile orasului, frigul isi tot face loc printre haine si incearca sa ajunga la piele, dar deocamdata nu are nici o sansa deoarece ma tot urc si cobor ba din microbus ba din troleibus. E seara si e liniste, iar felinarele clipesc pe marginea strazii si calatori sunt din ce in ce mai putini.
             Ajung in centru iar acolo desigur forfota mare si ambuteiaj la un colt de strada, era pur si simplu imposibil de evitat acea jumatate de ora de stat in trafic, mai ales ca ne aflam deja pe bulevardul central iar pe de o parte era impinzit de politisti la fiecare jumate de metru cite unul, iar pe cealalta parte masini cit vezi cu ochii. La statie, imbulzeala, foarte multi doritori sa plece deja acasa.
           Imi fac loc cu greu printre trecatori, dar astazi  este ziua in care va fi inaugurata aprinderea luminilor cu ocazia sarbatorilor de iarna, mai exact  1 dececebrie, potrivit lui Dorin Chirtoaca, primarul capitalei, in aceasta zi majoritatea capitalelor europene, fac acelasi lucru ca si noi.
           Desi initial s-a spus ca aprinderea respectivelor lumini va fi inaugurata la ora 20:00 desigur ca sa incalcat promisiunea poate ca lumea era grabita si deja nu mai avea rabdare si acestea au fost aprinse la ora 19:35, si astfel orasul a devenit unul de  poveste, cu mii de luminite aprinse, e o adevarata placere sa vezi o astfel de frumusete, dupa cum scriia si Diana, o colega de a mea pe una din retelele de socializare "Mi-e draga sa stau in ambuteiaj la cat e de frumos orasul cu luminite....", Si pomul de craciun reprezinta o adevarata feerie, ce-i drept este mult mai simplu decorat decit cel de anul trecut insa noaptea face furori, toata lumea prezenta a ramas incintata si multumita.
            In piata sunt instalate 2 scene una mica si una mare, care desigur creeaza confuzii, pentru inceput evenimentul a inceput pe scena mica, pe care au fost prezenti mici interpreti si dansatori de muzica populara, iar printre ei si primarul capitalei prezent cu un discurs.
            Mare a fost nedumerirea oamenilor cind instantaneu pe scena cea mare a inceput sa cinte muzica peste cea de pe scena mica iar Dorin Chirtoaca incerca sa potoleasca sunetul provenit, dar in zadar, deci PMAN sa dovedit a fi pentru citeva clipe piata centrala, iar Chirtoaca clientul nemultumit de vinzator, esuata a fost si convorbirea telefonica dintre primarul capitalei si cel al Alba- Iuliei, care incerca sa se faca publica, spectatorii priveau uimiti in jur si habar nu aveau incotro sa o apuce, in scurt timp spectacolul de pe scena mica s-a sfirsit si toata lumea a pornit inspre asta mare. Aici a fost organizat un concert cu ocazia lansarii pe piata a Radio "Chisinau", Cu invitati speciali din Romania, si din tara.
            Iar pentruca este din ce in ce mai frig am hotarit sa merg spre casa caci se facea deja si tirziu, imi pun castile in urechi, ca sa ascult o altfel de muzica decit cea prezenta in piata, dau volumul la maxim, razbat cu greu prin multime si ma indepartez in linistea asurzitoare a orasului si apoi in afara lui.

flash-mob cam straniu.

             Desi am aflat acum citeva clipe ca in incinta universitatii noastre adica a USM, ca astazi 11 noiembrie 2011, la ora 11:11 minute, zi cu o semnificatie deosebita din punct de vedere numeric, zi in care sau prezis asa de multe schimbari, si sfirsitul lumii si multe altele, va avea loc un flash-mob organizat de catre colegii nostrii mai mici.
              Desigur ca ni s-a dat voie un pic mai devreme de la ora pentru a fi prezenti, iata ca iesim in coridor iar acolo ca sa vezi ce surpriza, o invalmaseala, cum cred ca nu a mai fost nici pe 1 spetembrie, am inceput in graba sa-mi caut o colega dintr-o alta grupa, dar am impresia ca caut acul in carul cu fin, si tot asa dintr-o parte in alta, ma opresc la un moment dat sa raspund la telefon si ca prin minune ma gaseste ea pe mine.
            Am inceput sa coborim in graba treptele a celor 4 etaje deoarece  mai aveam citeva minunte pina la ora 11:11 minute. Cind am ajuns jos am prins doar citeva miscari ale tinerilor participanti si citeva acorduri ale melodiei pe care au dansat. Cu moralul la pamint am inceput sa ne uitam in jur fara sa intelegem ce oare a avut loc, iarasi invalmaseala cum de mult nu a mai fost, unii se imbratisau, altii raspundeau la niste intrebari oferite de jurnalistii si colegii nostri tot odata, altii erau patrioti ca de exemplu o studenta din anul 2 de facultate, Ana-Maria, de asemenea aceasta a mai spus ca acest flash-mob a fost o campanie anti-fumat si organizat cu scopul de a mobiliza tinerii.
           Intre timp colega mea a plecat grabita catre casa iar eu am ramas singura prin multime si m-am intilnit cu o alta colega care nici ea nu a prins cine stie ce din acest flash-mob cam straniu, mi-a cerut stickul si a plecat la printer si am ramas afara sa o astept si spre bucuria mea, la rugamintea spectatorilor din curte, colegii mei mai mici au mai dansat inca o data cei drept doar citeva minute incit mi s-a parut ca abia s-a inceput si deja s-a terminat, la drept vorbind nu stiu ce fel de campanie anti-fumat a fost mai ales atunci cind am vazut pe unul dintre participanti cu tigara in mina exact in timpul dansului, dar in fine.
            Spre final au fost si imbratisari pe gratis, de altfel era chiar ziua acestora, cei mai mici au incintat si la multi ani unei colege de alor, si s-au risipit cu totii care si pe unde, iar curtea a rasmas aproape pustie, doar un spectator ambulant care la sigur nu era din rindul studentilor si citeva colegele de ale mele care lau luat la intrebari.

La catei, cu bucluc.

      Chiar daca era ziua vinului, in centrul expozitional Moldexpo, mai exista o atractie ce ademenea ochii curiosilor, si anume o expozitie de caini care din pacate era cu plata si nu prea isi puteau  permite prea multi, dar norocul le-a suris si lor din cind in cind, mai iesea afara cite un participant de la concurs impreuna cu  frumusetea sa de patruped, care era si coafat si parfumat si imbracat.
      Cei mai incintati si fideli admiratori ai lor erau copii, care pentru o clipa ramineau cu gura cascata si fermecati de ceea ce vedeau si care exclamau in gura mare: “Mama, mama priveste!”, “Vreau si eu unul!”
    La aceasta expozitie au fost prezenti peste 200 de patrupezi, care si-au etalat aptitudinile, cit si proba de frumusete. iar gardianul nu este deloc impresionat de faptul ca umblu cu foaia si tocul si tot scriu, de aceea ma limitez sa admir cainii de afara. Atita timp cit nu lucrez la nici-o institutie specializata.

2 zile la un paharel de vorba.

          Week end-ul acesta chisinauienii si nu doar ei, dar si in intreaga tara am sarbatorit Ziua Nationala a Vinului. Eu impreuna cu 2 colege de breasla am mers la acest eveniment  festiv. Si mare ne-a fost mirarea sa vedem prezenti mai toti oamenii care stau “in fruntea statului”, care dupa startul official al sarbatorii au incins o hora si apoi au dat buzna pe la standurile producatorilor de vinuri.
         Si ca sa nu treaca neobservata o batrinica s-a oferit sa-l fereasca de ce le rele pe  Vlad Filat, caruia ia explicat ce se intimpla cu minta rece si cu busuiocul.
         Am decis sa-i lasam pe scumpii nostril politicieni, caci oricum toata presa e cu ochii pe ei, sa inchine un tulburel, iar noi mergem mai departe ca sa degustam si noi din placerile reginei toamne, insa incercarea e cu ghinion caci domnul de la stand refuza sa ma deserveasca  deoarece credea ca sunt prea mica, insa totul sa finisat cu bine cind am scos buletinul de identitate si i-am aratat anul de nastere, cred ca acel  vin a meritat toate eforturile mele de a demonstra ca de fapt nu am 15 ani cum presupunea domnul, dar 20.
         Toti doritorii au  ocazia sa guste din vinurile expuse, sa procure frigarui, mici si placinte. Cei drept preturile te fac sa viri mina adinc in buzunar si sa achiti sume deloc mici  O suta de grame de frigarui costa 35 de lei, o portie ajungind la 80-90 de lei, un cirnacior costa 35 de lei, iar doi mici – 34 lei. Oricum, la tarabele cu gratare se formeaza cozi de vizitatori care asteapta si cite jumatate de ora o portie de frigarui.
        Lasam sarbatoarea cu bine si pornim incet spre casa , prin inaduseala de afar ace ne sufoca deja am obosit.

        A doua zi din cauza ploii abundente la Moldexpo e pustiu, frigul a lasat comerciantii fara clienti, doar una dintre tarabe e mai aglomerata, acolo unde  ministrul agriculturii si cel al justitiei, gateau si imparteau bucatele gratis.
08.10.2011

Ca la hram.

           E seara, desi este deja intuneric si e frig de crapa pietrele, nimic nu-I incurca pe locuitorii capitalei sa misune pe toate strazile orasului , care cu masina, care pe joss au pasageri ai transportului public. Destinatia principala  Piata Marii Adunari Nationale, si baieti si fete, doamne si domni si copii mici, toti au  venit in centul capitalei pentru un concert de zile mari in stil moldovenesc si nu prea, daca luam in considerare  prezenta oaspetilor de peste Prut. Care cinta in toate limbile pamintului numai in romana, nu.
            Dar cu toata imbulzeala din jurul scenei si cu dansatorii nostril infocati de muzica populara care formau cite o hora pe ici colo. Pe marginea strazii stau in sir tarabe care mai de care pline cu bunatati, numai bune de luata o cina copioasa in aer liber in centrul orasului.
           Sfiriie mititeii pe gratar, curge Berea in halba, lume care mai de care sta in jurul meselor la un paharel  de vorba: “Hai noroc!”, “iaca bine ca ne-am intilnit, caci chiar imi era dor!”, “Sa traiti!”, “Sa fim sanatosi”, si tot asa, isi urau ai nostril moldoveni la hramul orasului.
            In contrast cu “bunica bate toba” de pe scena, pe undeva prin Gradina Publica un grup de oameni  de culoare cintau  in limba lor  ceva de pe alte meleaguri  si se veseleau in stilul lor.
            Si tot colindind asa prin multime  am inghetat de frig de nu-mi mai simt degetele de la miini , intr-un sfirsit am ajuns la un loc caldut, nu am intrat in nici o incapere, sunt tot afara , as putea sa spune ca este un foc de tabara care se stinge, se aprinde, se stinge si se aprinde, dar de fapt este un balon urias care pentru a nu se dezumfla are nevoie din cind in cind de aer cald, iar focul se stinge, se aprinde, se stinge si se aprinde, e caldut.
             Concertul e deja pe sfirsite, toti se grabesc sa ajunga acasa care cu transportul public, care pe jos, dare u cu masina, pina am ajuns la ea deja lumea a si plecat, mai facem o tura prin centru, iar pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfint numai gunoaie peste gunoaie, cei cu tarabele si o droaia de politisti adunati gramada probabil pentru a li se ordona noi instructiuni.
              Orasul s-a linistit, toti au plecat la culcare.
14.10.2011